Ac pentru irigare

Este un ac flexibil din plastic, închis, cu două porturi localizate la 180⁰ unul de altul. Datorită flexibilităţii și adaptabilităţii sale, acul pentru irigare se poate mișca prin linii curbe cu mai puţină rezistenţă și mai multă ușurinţă.

Clinicienii pot continua să utilizeze orice metodă de irigare pe care o folosesc în prezent, de exemplu EndoActivator, recomandăm activatorul mic galben.

Se utilizează hipoclorit de sodiu concentrat (6% sau 5,25% substanţă activă) care ajută la îndepărtarea ţesutului și materiei organice, urmată de clătirea cu soluţie apoasă de EDTA¹ care ajută la îndepărtarea porţiunii anorganice a stratului de detritus.

Acul pentru irigare este destinat utilizării în asociere cu soluţii de hipoclorit de sodiu, EDTA sau clorhexidină.

Aceste accidente se întâmplă rar în endodonţie și cu toții ne dorim să le evităm. Ele nu ţin de mărimea canalului, ci de poziţionarea și mișcările acului pentru irigare, de raportul de livrare volum de soluţie de irigare/timp și de imposibilitatea de a identifica resorbţia și perforaţiile înainte de iniţierea protocoalelor de irigare.  De asemenea, acele cu capăt deschis eliberează soluţie de irigare în faţa vârfului acului și fără reflux. Acesta este unul dintre scenariile cu potenţial crescut de accidente de irigare. Accidentele de irigare sunt ușor de evitat mișcând ușor acul și introducând soluţia prin mișcări spre exterior.

Se știe din experienţa clinică și din literatura privind anatomia dentară că lungimea unui canal de la orificiu la apex este de 9-12 mm, cu o lungime maximă de 15 mm (ceea ce înseamnă 3 segmente de câte 3-4 sau uneori 5 mm fiecare). Având o lungime a coroanei de 10-12 mm, majoritatea canalelor pot fi irigate relativ ușor.

Soluţiile de irigare, cum ar fi hipocloritul de sodiu, trebuie lăsate în contact cu ţesutul timp de 20-30 minute pentru a ajuta la îndepărtarea/digestia ţesutului și la dezinfectare.

Protocoalele de irigare recomandă la final utilizarea de hipoclorit de sodiu și EDTA pe un interval de 30-60 s per canal.

Este important ca introducerea să se facă ușor și să vă asiguraţi că soluţiile de irigare nu sunt introduse cu presiune sau în timpul manevrării acului. Injectarea soluţiei cu un ac blocat în canalul radicular crește posibilitatea unui accident de irigare. De aceea, se recomandă ca acul să fie introdus apical, câte 2-3 mm, cu mișcări spre interior, iar soluţia să fie livrată cu mișcări pe 1-2 mm, spre exterior, pentru a se evita presiunea și a permite refluxul.

Pentru a plasa acul pentru irigare 30G se recomandă un preparat de dimensiune minimă ISO 25.

Un ac deschis la capăt, deși permite un flux apical mult mai eficient, este și mult mai periculos în ce privește accidentele de irigare. Un ac cu porturi de ieșire laterale oferă o margine de siguranţă mai bună.